De ce scriu?

Dacǎ ideea trǎirii unui anonimat complet în ceea ce îți priveşte mintea  îți displace mai mult decât o zi de luni atunci când trebuie sǎ mergi la un job care nu te face fericit – bine ai venit în lumea celor care vorbesc puțin dar scriu mult. Sejurul all inclusive timp de o viațǎ întreagǎ  rǎsfoind, gândind prea mult şi imaginându-ți cǎ oricine e un subiect nou pentru o carte este ceea ce îți putem oferi odatǎ cu aderarea la noțiunea de scriitor. Deşi merg mult pe ideea cǎ scriitor devii şi nu te naşti, sunt şi excepții care confirmǎ regula poate.

Cum am decis cǎ vreau sǎ scriu? Aveam 5 ani si scriam poezii pe care le ascundeam de rusine sǎ nu mǎ ințeleagǎ cineva greșit. Nu îmi amintesc neapǎrat care era ideea mea de greșit atunci insǎ pot spune sigur cǎ scrisul este o modalitate incredibilǎ de a vorbi cu tine insuți. Iar prin munca ta, poți ajuta şi pe alti oameni care incǎ nu ştiu sǎ vorbeascǎ cu ei înşişi dar identificându-se cu ceea ce scrii, se simt inteleşi. Şi atunci nu este o mare bucurie sǎ poți ajunge atât de departe ( nu din punct de vedere geografic ci mai degrabǎ emoțional si mental) şi sǎ ştii cǎ totuşi, 100 gânduri pe minut, cu puținǎ muncǎ, pot ajunge sǎ fie 100 gânduri pline de însemnǎtate și recunoștințǎ fațǎ de tine însuți şi pline de ajutor fațǎ de ceilalți?