In lumina zilei de astazi observ tot mai des un trend si anume ca femeile vor ca barbatii lor sa le trateze ca pe printese. Si totusi, aceleasi femei de cele mai multe ori sustin sus si tare infama zicala “I hate men”. Din pacate nu poti avea tratament de printesa de la barbati in general, daca in adancul sufletului tau nu l-ai iertat pe taica-tu sau macar acceptat. Asta nu o spun eu ci psihologia. Ne place sa folosim un limbaj elevat ori de cate ori este nevoie sa ne impunem in fata cuiva astfel incat sa ne dovedim superioritatea intelectuala si nu numai. Acelasi lucru este valabil si in relatiile de astazi: statisticile spun ca dupa ce trece perioada de “luna de miere a relatiei” care dureaza undeva intre 3-6 luni, maxim 12, urmatoarea perioada este cea de razboi, unde fiecare doreste sa aiba dreptate si sa fie deasupra celuilalt. Si atunci intrebarea care urmeaza este destul de fireasca: cine ne credem, atat ca femei cat si ca barbati, sa dorim suveranitatea asupra persoanei pe care tindem sa spunem ca o iubim? De ce lupta nefireasca zilnica in care ea “nu are nimic” iar el ii multumeste lui Dumnezeu ca ea tace? De ce ne lovim in piept ca iubim persoana de langa insa tot comportamentul arata altceva? Dar pentru ca de cele mai multe ori fiecare intrebare are si un raspuns, iata-ne in fata unei dileme totodata: cum putem sa iubim si sa fim si prieteni zilnic, fara sa ne spargem capul? Cel putin in primii doi ani! Raspunsul firesc ar fi comunicarea si dezvoltarea capacitatii noastre de a face un pas inapoi, de a ne aminti ca iubirea nu e doar un cuvant pe care il aruncam incat sa spunem ca simtim ceva ci o serie de actiuni facute catre celalalt si catre noi insine astfel incat sa ajungem la un echilibru constant.
Si totusi… de ce atat de multe femei nemultumite? Pentru ca lumea se invarte in jurul femeilor, ele fiind denumite si sexul frumos; pentru femei au pornit razboaie si s-a renuntat la tron, pentru sexul feminin cei mai multi baieti devin barbati.
In era social-media si a supra-informatiei, pentru ca totul deja este prea mult si noi suntem bombardati zilnic cu mai mult decat avem nevoie, foarte multe dintre noi tindem sa credem ca meritam Soarele cel putin, iar domnul de ne curteaza ar trebui sa mearga prin foc pentru a ne avea, uitand ca saracul el nu e decat un muritor, ca si noi de altfel. Oar eel nu ar vrea sa fie iubit si apreciat totodata? Sau pentru ca e barbat nu are voie sa viseze la iubire si atentie dar trebuie sa daruiasca neconditionat? Ma includ in conversatie pentru ca si eu multa vreme am considerat ca sunt cel putin Regina Angliei (inchipuita) si ca ar trebui sa se inchine cineva in fata mea cand merg pe strada. Viata mi-a demonstrat ca ma insel si dupa multe turbulente, mi-a pus si o intrebare, potrivita la momentul ei: bine Andreea, tu vrei Soarele dar tu ce aduci in ecuatia asta? N-am avut raspuns la momentul respectiv pentru ca desi eram obosita dupa atatea lectii, inca nu invatasem 1-2 lucruri foarte importante: Ca femeie sau ca barbat nu esti mai presus de nimeni si nu ar trebui sa consideri ca meriti de la altcineva (atentie!)- nimic. Oamenii nu trebuie sa se inchine cand mergi, iubitul tau nu trebuie sa iti stea la picioare ca sa te simti iubita sau inteleasa.E doar un om. Nu ai nevoie de niciun buchet de flori zilnic sau 500 trandafiri sau vacante. Daca gandesti ca pentru a te simti iubita, ai nevoie de aceste lucruri, atunci nu esti iubita cu adevarat de catre persoana cu cine esti sau mai rau, tu nu te iubesti incat sa vezi dincolo de aparente. E o pastila greu de inghitit, mai ales pentru ca majoritatea femeilor, din cauza spalarii masive pe creier, doresc sa fie tinute in puf si alintate cu $. Cred ca cel mai bun lucru pe care il poti face pt tine ca femeie este sa te iubesti si sa oferi tu prima, pentru ca dupa sa vezi cine iti ofera inapoi. Asteptarea de a ti se oferi lucruri este una dintre cele mai mari capcane cu care m am intalnit. Nu numai ca vei fi dezamagita dar in acest tot timp, vei ramane blocata, uitand cine esti, dandu-ti puterea personala altcuiva si asteptand. Da mai Andreea, dar stii tu cu energia feminina, cu femeia sta si barbatul face…Nimic mai gresit! Energia feminina hraneste, iubeste si abia apoi primeste. Energia feminina este dadatoare de viata si comfort. Energia masculina protejeaza si ofera si el la randul lui.
In societatea de astazi se pune o presiune enorma pe barbati deoarece sunt asteptari sa le faca pe toate insa de putine ori, sunt rasplatiti atat cat merita si iubiti. Este nevoie de foarte mult timp si multe lectii pentru ca un barbat si o femeie sa aiba o relatie sanatoasa si fericita, mai ales ca femeile si barbatii care nu au curaj sa isi priveasca in suflet si sa vindece cat se poate, de cele mai multe ori, fiecare dintre ei, alearga dupa persoana gresita. Un exemplu banal este: el alearga dupa femei care nu il vor si femeile alearga dupa “bad boys”. Apoi ambii sunt raniti, au asteptari, ea vrea “princess treatment” iar el nu mai face fata la nimic din ce societatea, parintii, iubita vrea de la el.
Asadar, intr-o concluzie ampla am putea ca de maine sa ne uitam atent la omul din fata noastra, ca este el iubit, frate, tata, sora, prieten si sa nu cerem inainte de a oferi, pentru ca asa cum noi vocalizam dorinta, asa poate ar dori si ei, insa nu au curajul. Si sa nu uitam, pentru “princess treatment” avem nevoie intai sa-l iubim pe tata care era regele regatului in povesti.Iar daca nu pe tata, o figura paterna pe care am respectat-o in copilarie si care ne-a indrumat. Apoi ne iubim si pe noi ca sa ne oferim singure ce avem nevoie pentru ca suntem persoane adulte. Oferim si nu cerem este cheia succesului deoarece regula cauza-efect nu face abstractie cand vine vorba de astfel de lucruri.
Cu drag, Andreea